Poeti calabresi
Pagina 1 su2 • Condividere •
Pagina 1 su2 • 1, 2 
Nt'o cora ti restaru...

NT'O CORA TI RESTARU...
(ad Enotrio Pugliese)
Io chi restavi cca stancu e malatu
passavi avanti 'a casa a lu paisa
duva criscisti, e duva 'a cotraranza
s'addormentau a nu vancu
cu nu sonu mbrahatu 'e ciarameddha.
Era chiusu 'u portuna e ogni finestra.
C'era l'erva crisciuta a lu scaluna
e nte l'ortu 'a prunara gia' hjuruta.
Nt'a chiazza abbandunata,
quandu la notta affuca vuci e luci,
mo nescianu nt'o scuru de' vineddhi
i genti, ncatturati cu i pinneddhi,
chi ti portasti fora
m'attizzi 'u focu all'anima nchiatrata.
Nt'o cora ti restaru 'e stu paisa
i praji chini 'e sula,
i varchi abbandunati
senza nu marinaru
stendutu all'umbra 'u dorma.
Ti restaru de' casi i ciaramidi
chi fannu de timpagnu a la miseria
e non fannu nescira li suspiri.
Nt'o cerveddhu mpingiuta
na staziona assulata:
l'urtimu trenu, chinu comu n'ovu,
ficia assu cogghia tuttu e poi frischiau.
Ti portasti ogni cosa e dintra l'occhi
ncorniciasti 'u ritrattu de sta terra,
comu nu ricordinu chi si minta
cu na lampa addhumata
supra 'u cumo' mu t'arricorda i morti.
Si arresci 'u pitti ancora
i sonni de sta genta chi suspira,
pitta l'urtimu sonnu 'e nu poeta
e 'u pinneddhu accarizza stu paisa
chi ti restau nte l'anima nchiovata.
- Achille Curcio -
Ultima modifica di Admin il Gio 2 Ott - 22:39, modificato 1 volta

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Dialetto
Provo piacere nel parlare il dialetto, e' una parte considerevole della personalita' di ognuno di noi. Ritengo che chi sia nato in qualsiasi regione d'Italia ed abbia imparato per prima il dialetto, quando poi incomincia a parlare in lingua in qualche modo perde un pezzo della sua originalita'. Il dialetto e' genuinita', spontaneita', freschezza. Perdendolo, scordarselo o peggio rinnegarlo e' un piccolo grande crimine che si ritorce sulla cultura stessa di un popolo.
Ecco quello che scriveva il poeta siciliano Ignazio Buttitta.
Un populu
mittitilu a catina
spughiatilu
attuppatici a vucca
è ancora libiru.
Livatici u travagghiu
u passaportu
a tavula unnu mancia
u lettu unnu dormi,
è ancora riccu.
Un populu
diventa poviru e servu
quannu ci arrubbanu a lingua
addutata di patri:
è persu pi sempri.
Diventa poviru e servu
quannu i paroli non figghianu paroli
e si mancianu tra d’iddi.
Mi nn’addugnu ora,
mentri accordu la chitarra du dialettu
ca perdi na corda lu jornu.
Ecco quello che scriveva il poeta siciliano Ignazio Buttitta.
Un populu
mittitilu a catina
spughiatilu
attuppatici a vucca
è ancora libiru.
Livatici u travagghiu
u passaportu
a tavula unnu mancia
u lettu unnu dormi,
è ancora riccu.
Un populu
diventa poviru e servu
quannu ci arrubbanu a lingua
addutata di patri:
è persu pi sempri.
Diventa poviru e servu
quannu i paroli non figghianu paroli
e si mancianu tra d’iddi.
Mi nn’addugnu ora,
mentri accordu la chitarra du dialettu
ca perdi na corda lu jornu.
Ultima modifica di Admin il Sab 8 Nov - 1:34, modificato 5 volte

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

Alle muntagne
Ferrigne ed aute mie muntagne magne,
vue lu sapite si dicu minzogne,
ca' fustive le mie prime cumpagne
quandu pistuniai vurpi e milogne!
Miegliu gliri 'ntra cupe de castagne
- o appriessu de li puorci ccu' le vrogne -
ca stare alla cita' 'ntra le magagne,
li cumbiegni, le tigne e lle vrigogne!
Belle muntagne, ve circu perdugnu
ppe' l'abbandugnu forzatu e amarignu!
'nsignu a mie spise e nun me 'ngrignu: sugnu
e riestu cugnu de lu vuostru lignu.
'St' Urtimi Accuordi io mo' ve mandu e dugnu
- 'nsignu d'amure e dde ricuordu 'mpignu -
custrittu, fuozi 'ngratu, e mi 'nd'addugnu,
e' fele l'abbandugnu mio amarignu.
Ppe' lla vecchjzza cane, chi gia' 'ncigna,
'stu core diventau siettu siccagnu:
e nun ce alligna mancu la gramigna
e sangu cchiu' nu' schiccia, si lu sagnu,
jettuni 'un caccia, cumu sicca vigna,
e lla Musa 'un accurre allu sue lagnu...
datime - all'umbra de castagna o pigna -
muntagne belle mie, luocu scusagnu!
- Michele Pane -
(Dialetto di Adami/Decollatura)
Ultima modifica di Admin il Gio 2 Ott - 22:30, modificato 1 volta

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

L'amura de 'u studenta
- E trasatinda, Giulia, 'e su barcuna...
Mo cchi nda speri, dimmi, 'e su studenta?...
- Mamma, ca' chissu e' figghiu 'e 'nu baruna!
- Si, ma intra 'a sacca 'on hava propiu nenta.
- Si curiusa? e cchi boi ma mi duna?...
- Bonu, eu m'allegru si tu si cuntenta...
Ma a mia mi para nu malu dubruna,
Malu e birbanta, fora 'e cu mi senta!...
- Scusami, Rosinuzza, ma mi para
(Si non t'u dicu, Rosinuzza, scattu)
Ca minti u nasu duva 'on t'appartena...
- Ca chissu comu 'u poi, Giugiu', pensara?
Ava deci anni cchi ti vogghju bena...
Parri ppe bonu e sciurta ad atru 'u fattu!
Giovanni Patari
(Dialetto di Catanzaro)

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Poeti calabresi

A nu mangiatariu
Ndi conzasti tavulati
cu picciuni e cu marvizzi,
capicoji cu sazizzi,
vinu russu cu li cati.
Mo rinfriscati u gudeju
cu na tazza i vrodiceju.
(Enotrio Pugliese)
Dialetto di Vibo Valentia

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

U vinu
U vinu e' sule,
desideriu e state;
a culure i sangu
calure i terra
cumu vracia appicciata;
cumpagnia,
cristallu vilatu
d'ure passate:
viecchi fatti,
faccie luntane ca rividi,
tra nu bicchieru
e n'atru c'ha vutatu
Ah!... u vinu!
Cristallu ammantatu
i silenziu,
amuri passati,
umbre chine i tiempu,
ca ti passanu ppa mente,
dopu buttiglie c'ha sculatu.
Ah!... u vinu!
Voglia i rimana sulu,
i fuire sta vita!
Ppi rista' cchiu' sulu!
Ah!... u vinu!
Paci, puru... morte,
mazzati, puru... chiantu,
canzune stunate,
puru curtiddrate!
Ah!... u vinu!
Desideriu i vita... alligria:
quannu i bucali
su cchini
e priestu rivacati,
na cursa, na cursa a r'alligria.
Fra stritti i manu,
balli, vasi;
na tuccata fra ranni, fra guagliuni;
marzucche, tarantelle fra' viecchi e vecchiaredde
e sapissi cchi risati e vattimani,
quannu ad ancunu li zumpa la dintiera.
Ah!... u vinu!
Cumpagnu i chini vvo' fuire nu passatu!
Ca biva e cchiu' vorra bbivere!
E... nunn'e' mai stunatu!
Ppi iddru mai e' rignata alligria,
ma sulu raggia,
i quannu a furtuna
nu iuornu l'ha la chiantatu.
Dumani cumu oi,
oi cumu ieri;
cussi', tira avanti stu dannatu!
Dannatu... finu a morte!
E... nunn'e' mai stunatu!
U vinu nun ha curpa
a curpa... e' du passatu.
(Gino Astuti)

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

Dui Mammi
Eppi dui mammi, comu vozzi Diu:
una mi fici e l'atra mi civau.
A prima mu fi faci mi moriu,
a secunda u mi crisci s'astutau.
(Enotrio Pugliese)
Eppi dui mammi, comu vozzi Diu:
una mi fici e l'atra mi civau.
A prima mu fi faci mi moriu,
a secunda u mi crisci s'astutau.
(Enotrio Pugliese)

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

Alla rondine marina
(dai canti popolari calabresi)
O rindineddha chi passi lu mari
ferma quantu ti dicu du palori
quantu ti scippu na pinna di l'ali
na littara ci fazzu a lu me amori.
Tutta di sangu la vogghiu vagnari
e pe' sigillu 'nci mettu lu cori.
Sta' accorta rindineddha 'n t'annegari
Tu perdi lu sigillu e jeu lu cori.
Ultima modifica di Admin il Dom 18 Gen - 18:24, modificato 3 volte

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

Natale
'A solita zampugna colarusa,
Ccu ra nive, è scinnuta a ra marina;
E, mmo, de vientu e dde lamientu chjna,
Sona ra ninna ad ogne pporta chiusa.
E' ra santa Vijìlia de Natale.
Sona, zampugna! Sona 'a Pasturale!
Sona! Pped'ogne nnota chi me porta
Mo chianu chianu e mmo cchiù fforte 'u vìentu,
Intra 'stu core miu turnare sientu
Tutta 'na vita chi cridivi morta,
E mmi s'acqueta 'n core ogni tturmientu
E ppassu supra ad ogne ccosa storta.
Mentre staju ccussì, tra dormebbiglia,
Trase ru suonu duce de 'na n'gaglia;
M'accarizza re ricchie, me rispiglia,
E mme porta, ccussì, cumu 'na paglia,
Ppe' fforza de va vide quale 'ncantu,
A ttiempi 'e mo luntani 'u 'sse sa qquantu.
E, all'umbra de 'na granne ciminera, Viju 'n'ardente, caru fuocularu;
'Nu zuccu 'ncarpinatu paru paru
Arde ccumu 'na cima de jacchèra;
'Ntuornu cce su': 'nna vecchiarella accorta
E Nnannu e Ttata. Mamma, no! M'è mmorta!
'A vecchiarella mia, fusu e ccunocchia,
Fila ccumu sulìadi 'n quatraranza;
Iu le zumpu cuntientu a re jinocchia,
Illa me cunta llesta 'na rumanza…
E ra zampugna sona 'n luntananza
E ri cumpagni mie le fàu ra rocchia.
Sona, zampugna! Pòrtame luntanu,
A ri tiempi filici 'e quatraranza;
A Nnanna chi filava cchianu chianu
'Ntramente me cuntava 'nna rumanza;
A ru zuccu chi ardìa, ssempre cchiù cchiaru
Sutt'a camastra de 'nu fuocularu!
- Vittorio Butera -
(dialetto di Conflenti)
'A solita zampugna colarusa,
Ccu ra nive, è scinnuta a ra marina;
E, mmo, de vientu e dde lamientu chjna,
Sona ra ninna ad ogne pporta chiusa.
E' ra santa Vijìlia de Natale.
Sona, zampugna! Sona 'a Pasturale!
Sona! Pped'ogne nnota chi me porta
Mo chianu chianu e mmo cchiù fforte 'u vìentu,
Intra 'stu core miu turnare sientu
Tutta 'na vita chi cridivi morta,
E mmi s'acqueta 'n core ogni tturmientu
E ppassu supra ad ogne ccosa storta.
Mentre staju ccussì, tra dormebbiglia,
Trase ru suonu duce de 'na n'gaglia;
M'accarizza re ricchie, me rispiglia,
E mme porta, ccussì, cumu 'na paglia,
Ppe' fforza de va vide quale 'ncantu,
A ttiempi 'e mo luntani 'u 'sse sa qquantu.
E, all'umbra de 'na granne ciminera, Viju 'n'ardente, caru fuocularu;
'Nu zuccu 'ncarpinatu paru paru
Arde ccumu 'na cima de jacchèra;
'Ntuornu cce su': 'nna vecchiarella accorta
E Nnannu e Ttata. Mamma, no! M'è mmorta!
'A vecchiarella mia, fusu e ccunocchia,
Fila ccumu sulìadi 'n quatraranza;
Iu le zumpu cuntientu a re jinocchia,
Illa me cunta llesta 'na rumanza…
E ra zampugna sona 'n luntananza
E ri cumpagni mie le fàu ra rocchia.
Sona, zampugna! Pòrtame luntanu,
A ri tiempi filici 'e quatraranza;
A Nnanna chi filava cchianu chianu
'Ntramente me cuntava 'nna rumanza;
A ru zuccu chi ardìa, ssempre cchiù cchiaru
Sutt'a camastra de 'nu fuocularu!
- Vittorio Butera -
(dialetto di Conflenti)

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi
Calabresi
Dinnu ca simu i figghi furtunati
'ndavimu u suli pe' pani profumatu
e u mari duci pe' stutari a siti
Dinnu ca stu profumu gersuminu
chi s'imbrischia cu rrangia e cu limuna
fu 'mpastatu cu nostru stessu cori
'Ndi dissiru co turcu e lu normannu
u grecu l'armenu e u bizantinu
ficiru razza pura da bastarda
e ca li nostri 'ntinni du penseru
'ndannu u poteri i sgrancinannu a luna
Ma nugghu 'ndi 'nformau ca simu stati
da sempre ttraversati e 'ntrappulati
da vortici da timpa e da tempesta
ca simu criaturi scarsi e nudi
e 'ndi sfrattaru da lu nostru tajiu
da li casi di rocca e di sdirrupu
E ccussì suli suli 'ndi 'ndi jimmu
intra a rrughi di strani - nui straneri -
chi nostri testi all'aria e a nostra voria
e sperti e muti sempri in cerca in cerca
i chigh'urtimu mmorzu i poesia
chi nnughu mai lu potti 'mpastoiari
chi nnugghu stuta e nnugghu po' llordari
mancu li vuci chi s'incappucciaru
Ora 'mpastammu a nostra crita duci
ca crita carda du rrestu du mundu
ora potimu diri ca sapimu
quandu cocchiunu parra du doluri
ma non volimu fari na bandera
ma non volimu fari na bandera.
(Giuseppina Amodei)
Dialetto di Ferruzzano (RC)
Dinnu ca simu i figghi furtunati
'ndavimu u suli pe' pani profumatu
e u mari duci pe' stutari a siti
Dinnu ca stu profumu gersuminu
chi s'imbrischia cu rrangia e cu limuna
fu 'mpastatu cu nostru stessu cori
'Ndi dissiru co turcu e lu normannu
u grecu l'armenu e u bizantinu
ficiru razza pura da bastarda
e ca li nostri 'ntinni du penseru
'ndannu u poteri i sgrancinannu a luna
Ma nugghu 'ndi 'nformau ca simu stati
da sempre ttraversati e 'ntrappulati
da vortici da timpa e da tempesta
ca simu criaturi scarsi e nudi
e 'ndi sfrattaru da lu nostru tajiu
da li casi di rocca e di sdirrupu
E ccussì suli suli 'ndi 'ndi jimmu
intra a rrughi di strani - nui straneri -
chi nostri testi all'aria e a nostra voria
e sperti e muti sempri in cerca in cerca
i chigh'urtimu mmorzu i poesia
chi nnughu mai lu potti 'mpastoiari
chi nnugghu stuta e nnugghu po' llordari
mancu li vuci chi s'incappucciaru
Ora 'mpastammu a nostra crita duci
ca crita carda du rrestu du mundu
ora potimu diri ca sapimu
quandu cocchiunu parra du doluri
ma non volimu fari na bandera
ma non volimu fari na bandera.
(Giuseppina Amodei)
Dialetto di Ferruzzano (RC)
_________________
Chi ha il coraggio di ridere è padrone del mondo.
- Giacomo Leopardi-

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

Catanzaro- Vecchia Porta di Mare
CATANZARU
Aja l’anima d’o scornu
sti mbidiusi ‘e foresteri
su’ na pesta, nu talornu
cchi ppe raggia t’i mangeri.
Sti zzambitti peducchiusi
senz’adduru ‘e civirtà
fannu puru li maffiusi
cu nui atri d’a città.
E nci chiamanu, pardeu,
«Talianeddhi ‘e Catanzaru»;
ncunu jornu nci ‘u dicu eu
c’u revorvuru nci sparu.
Nu studenta de paisa,
Nu zzambittu spasulatu,
chi non ava na cammisa,
vo’ ma fa l’allitteratu.
E s’avanta ch’è baruna,
ch’è marchisa, principinu;
non si trappa lu cazuna
ch’è spaccatu a lu tundinu.
Oh, chi omu curijusu,
a lu corzu e a la villetta
vo’ ma facia lu maffiusu
ccu i muzzuni ‘e sicaretta.
Ccu i cumpagni sogialisti
Facia ‘u strolacu, chi pacciu,
«Catanzaru, non c’è cristi
-dicia a tutti- è nu paisacciu.
‘A latrina è assai sudicia,
l’abitanti su’ cajeddhi».
Si ti guarda sai chi dicia?
«ombè faccia ‘e dijuneddhi
chi lejiti ‘u Monacheddhu
subbr’a firma ‘e fra Pistacchiu»,
e stu fregnu ‘e studenteddhu
chi nci joca a piripacchiu.
E mentuga li sartini,
a Gesuzza, a mastru Turi,
li luntani e li vicini
e si ncunu fa l’amuri.
«Via finiscila, Pistacchiu»
-eu nci dissi na matina-
e mi ncira nu pernacchiu
chi ‘u sentiru d’a Marina.
Puru i surdi si votaru:
nesciu fora don Cecè!!!
«Mamma, mbotta chi spararu»
-dissa unu a lu cafè.
Ppe prudenza chiddhu tronu
Mi sucavi nzanta pacia,
cà, pardeu, fussera bbonu
pemma ’u schicciu cu nu cacia…
Chi mi fussi? Propria nenta;
eu ‘u pigghiera paru, paru…
ma, dassamu stu studenta e parramu ‘e Catanzaru.
Via, diciti pe cuscenza
esta brutta sta città.
Disprezzati ‘a Providenza
si diciti chistu ccà.
Cca li fimmini su’ beddhi,
nd’hannu mossi e simpatia!!!
Nce su’ certi ciopareddhi
chi ti smovanu ‘a gulìa:
vonnu ‘a moda? E si capiscia,
senza moda chi si fa?
Nci vo’ ‘a cuda pemma striscia,
‘u cappellu a lu buà,
e a li manichi l’abbordu,
e a la gonna? Ah, sì, nce vo’.
Ah, na vota -m’arricordu-
si portava ‘u culassò:
era comu a nu cuscinu,
s’u mentianu arretu ccà,
propriu subbra lu tundinu
attaccatu ma nci sta.
Ma na vota chi patiru
Carolina e zia Rorò?
I cordeddhi si sciundiru
e nci catta ‘u culassò.
Mamma scornu! Chi vi dicu,
fu nu scornu propia randa;
fu a lu corzu, no a lu vicu,
e sonava puru ‘a banda.
Na mboina, nu fracassu,
nu rebbeddhu succediu:
ppe i studenti fu nu spassu,
fu ppe tutti nu piu, piu.
Ccà friscuni, ddhà gridati,
cchi vidisti, nu chiò, chiò;
e i studenti –chi ammazzati-
si pigghiaru ‘u culassò.
Mò ccu i pedi, mò ccu i mani
‘u sbattiru ‘e ccà e de ddhà,
abbaiandu comu cani
e gridandu «vivaaaaaaaaa!»
‘U schicciaru d’o triatu
nzinca ‘u largu ‘e Potortì
e a nu poveru sordatu
nci ammaccaru lu chibì.
Stu chibì paria na sporta
Misu subra na cucuzza;
lu sordatu dissa forta:
«Sacramento, come puzza!»
Nte stu mentra s’affacciau
d’o barcuna lu prefettu
e la musica spicciau
pemma sona ‘u Rigolettu.
Ma cchiù morti e chini ‘e prica
Carolina e zia Rorò
S’ammucciaru a na potica
Jestimandu u culassò.
E a la casa si nda jiru,
queti, queti, chianu, chianu
e ppe n’annu, no’ nesciru.
Quandu seppa stu successu
La gran moda di Milano
dissa: «Or più non è concesso
il cuscino al deretano».
E chi ficia? A li cappeddhi
Paparini misa e spichi,
pinni, hjuri, nastri, oceddhi
e a li vrazza dui vizzichi.
Ma na vota nescìu fora
Nu studenta siccu e bruttu
E nci dissa a na signora:
«chistu è vrazzu o nu prosciuttu?»
Mo’ nc’è ‘a moda de’ pellicci:
‘u pilusciu ‘u vonnu ‘e tigna;
vonnu i pili longhi e ricci,
vonnu ‘a gurpa e vonnu ‘a signa;
e si ncroccanu a lu coddhu,
e si mentanu ppe stola;
a la capu vonnu ‘u roddhu
e macari na vrasciola.
Pemma è puru disperata
ccà la fimmina si attilla
pemma vacia, ntempu ‘e stata,
a la musica d’a villa.
Ddhà, daveru, avissi vogghia
Pemma vidi moda e hjuri:
de pennacchi mamma mbrogghia,
cchi mboina de culuri.
Russu, niguru, celesta,
giallu a scorza de limuna;
russa ‘a vita, virda ‘a vesta
a culura ‘e lucertuna.
Cipru nd’hannu nzinca a l’occhi,
all’oricchi, a li capiddhi,
nd’hannu -penzu- a li dinocchi,
a lu pettu e a li mimmiddhi.
Ogne ura a Catanzaru,
ficia ‘u cuntu nu commessu,
si cunzuma nu cantaru
tra carminiu, cipru e gessu.
Cchi vi para ca esta mbumba?
No –vi giuru- è verità,
perciò ‘u dicu e sonu ‘a trumba
«chista è ‘a vera civirtà».
M’atri cosi capitani
Catanzaru fannu beddhu:
‘a Villetta, i ficundiani,
l’illustrissimo morzeddhu.
‘U morzeddhu? Cosa cara!
Ccu li durci no lu cangi,
cà ti senti ricrijara
pemma fai lu mungi-mangi.
Pipareddhu e dijuneddhi,
suffritteddhu e brodu russu,
sunnu cosi sicchi e beddhi,
mi nd’inchiera sempa ‘u mussu.
A li Coculi, Ngiulina,
(a lu cantu de Fogghiana)
puticheddha cu cantina
misa e facia la tijana.
Mamma adduru si tu passi
d’a matina mberzu i nova;
ddhà ti ficchi, tuttu dassi
cà ‘u pitittu ti si smova.
‘A tijana de Ngiulina
è n’oceddhu de richiamu;
quantu fuddha ogni matina,
quantu genti d’ogni ramu!
Ngiulinuzza, chi ngarbata,
hjacca ‘a pitta, ‘u brodu scula;
è na fimmina mpatata
nc’inchia ‘a panza e nci cunzula.
«Cincu ‘e dintra» -grida Fronzu-
n’atru dicia «Decia ‘e fora»
e Ngiulina: «Mò v’acconzu,
beddhi mei, vi servu ‘e cora».
‘U morzaddhu comu arriva
dintr’a pizza hjaccattizza
eu m’u sgrusciu nomma nziva
e lu nasu mi si arrizza.
E’ na cura chi vi giuru
fa meraculi –pardeu-
megghiu cchiù de l’ogghiu duru
de Leona e de Giurleu.
Mò sentiti nu successu
Chi pativi l’atru jeri
Nt’a potica d’o Progressu
Cu nu ndugghiu ‘e foresteri.
Doppu chi s’avia sbaffatu
tri morzeddhi comu n’orcu;
doppu chi s’avia liccatu
puru i jirita, lu porcu,
s’aza e dicia «oh, porcheria,
stu morzeddhu para amaru,
sianti fìatu, oh fetenzia,
oh, mannaia Catanzaru».
Poi si vota a mia dirittu:
«cittadini, siati bialli,
ma mannaia lu pitittu
vi mangiati i dijunialli».
Nci jettai nu suttamuccu
propria ccà nte i gangaleddhi
e nci dissi «pezzu ‘e nduccu
tu ‘on ti mangi i dijuneddhi?
veni apposta ‘e Papanici
ma ti cacci sta gulìa,
e mò puru fai ca dici
ca ‘u morzeddhu è fetenzia?
Già chi boi, tu si’ cozzala
E no poi tu canuscira
chista rrobba, e parri mala;
d’o morzeddhu chi boi dira?
Non è roba, no, fetenta
Questo è introto de vaccina,
cà nda mangia lu studenta
e nde mangia ‘a signurina.
Basta sulu ma ti dicu
Ca baruni e cavaleri,
puru ‘u sindacu don Ricu
nde mangiaru nzinca a jeri.
O ti cridi ch’hannu scornu
Carminuzza e donna Rora
ma si mangianu ogni jornu
decia ‘e intru e decia ‘e fora?»
Doppu tutti sti raggiuni
‘u cozzala rispundiu:
«Chi ni mangianu baruni,
mi ni mangiu puru io».
Comu mpatti si chiamau
tutta quanta la tijana,
mancu stagnu nci dassau
ammogghjanduci lu pana.
Cchi boliti su’ viddhani,
su’ tamarri, su’ ncamati;
ma parramu ‘e ficundiani:
ccà si chiamanu gelati.
Ccu nu sordu decia para,
vogghia avissi ma t’abbutti;
ccu nu sordu poi scialara:
t’inchi ‘a panza de sti frutti.
Quandu è ‘u tempu, a lu pagghiaru,
de’ Barracchi a Fundacheddhu
vacia tutta Catanzaru
ma si mangia ‘u gelateddhu.
E su’ veri processioni:
ddhà studenti, ddhà sartini,
vannu puru i genti bboni,
nzinca i megghiu signurini.
Nu sordatu, l’atru jornu,
(chistu è fattu de cuntara)
de sti frutti –senza scornu-
nda mangiau cinquanta para.
Nu cumpagnu all’impalisa,
Geniu –‘u figghiu ‘e gnura Rosa-
Nci cantava: «O piamontisa,
ti si mbuddha chiddha cosa!?»
Chiddu tostu cchiù d’o muru
Ficia oricchia de mercanta
E nu jornu –chimma è scuru-
Si nda mangia centottanta.
Mò figurati ruvina
cchi nci potta capitara;
nci s’attuppanu i stentini,
nci si mbuddha chiddh’affara.
Povareddhu si ncujava,
non potia de corpu fara;
si sporzava e smanijava,
non posava de gridara,
comu fannu i piemontesi:
«Cristo aiuto, aiuto Santi,
anche i frutti calabresi,
Sacramento, son briganti!»
Ma ccu ogghiu e medicini
finarmenta u jornu appressu
nci si sciundanu i stentini,
lestu, lestu jiu a lu cessu.
Quanta rrobba divacau,
chi profumu, chi cuncertu;
fu na grazia e si sarvau
cà si no scattava ‘e certu.
Chistu fruttu –chi boliti-
è nu fruttu ciopu e santu;
sapuritu –vui ‘u sapiti-
ma si mangia tantu e quantu.
Sai chi dissa n’omu ‘e panza,
nu mborgisa l’atru jornu?
«Catanzaru è na pietanza,
i paleddhi su’ ‘u cuntornu».
«Va ricogghiti, somaru,
va ricogghiati a li scini
-eu nci dissi- Catanzaru
è na rosa ammenzu i spini.
È na rosa e nu giardinu,
na delizia, nu cuntentu,
e t’u sonu a mandulinu
ma si spanda ccu lu ventu»
Eu giravi –v’assicuru-
penzu centu e chhiù città,
fici viaggi, fici puru
‘u sordatu ‘e sanità.
Jivi a Genova e a La Spezia,
a Milanu e a la Toscana,
a Bologna ed a Venezia
ma non vitti na tijana.
A Torinu –all’alta Italia-
Chi non esta Papanici,
jivi pemma accattu calia
e mi disseru: «Che dici?»
Anzi cerca ficundiani,
mancu signu, mancu spini;
ncunu spattu pe li cani
hai ma ‘u trovi nte vitrini.
Nce su’ certi fichiceddhi
Quanti pinnuli ‘e chininu;
ma si accucchi i sordiceddhi…
ti si spinna ‘u puricinu.
Ah, mannaia la sirena,
cchi v’u dicu ‘on nci criditi,
ddhà nda mangia ncuna prena
o si mangianu li zziti.
Friddu? Hai vogghia ma nd’ammacchi:
cula ‘u nasu a puntagucci
e nt’a notta nda voi sacchi,
nda voi panni ma t’ammucci.
E fintantu donna Amalia
dicia sempa a don Mimì:
«Oh, chi è bella l’alta Italia,
mi ni voglio andare lì».
Oh, chi smania, cchi paccia,
o Signura cchi paroli;
nci ‘a caccera sta gulia:
nci scugnera denti e moli.
Sunnu genti chi si sapa
Non nda fannu bbona spera;
cchi ppe n’ura fussi papa
‘a scomunica mandera.
Ccà nc’è tuttu ‘u bbena ‘e Diu:
Catanzaru è na cuccagna;
chimma ‘a pigula e ‘u scropiu
ma nci canta a cui si lagna.
- Giovanni Sinatora -
_________________
Chi ha il coraggio di ridere è padrone del mondo.
- Giacomo Leopardi-

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi
Alli Ra-critichi
O cime d'uomini, musci e ra-critichi, (1)
lestu li fuorfici buonu affilati
e pezzijatime senza piata';
io nun ve circu misericordia
si me cumpiessu li mie "Peccati"
sinceramente, ecculi cca':
M'accusu d'essere nu veru arcissimu (2)
santu diavulu "ppe le gunnelle"
- ma 'un mi 'nde scuornu ne' pientu mai -
pperchi' a 'sta povara vita le fimmine
sule hannu datu l'ure cchju' belle:
lu riestu e' statu guai supra guai!
Ppe' le gunnelle, senza scartoffia, (3)
- ch'e' vostra grolia - sugnu restatu
cumu ramingu cane livrieri;
sinno', pardicina, (4) cumu vu' autri
a st'ura forradi (5) nu...liccacatu, (7)
'ncenzatu e tutti ccu' llu 'ncenzieri.
E mo' e gunnelle, care e simpatiche,
puru me tantanu a 40 anni
- chi gia' me gravanu supra li cuosti; -
ma io l'anni 'e carculu n'amata chjrica, (
ca ppe' puntillu, cuntra i malanni,
tiegnu 'nu baculu (10) de li cchju' tuosti.
E si le fimmine - 'nstostate o tennare -
e dd'ogni taglia, d'ogni culure
fozeru 'a smania mia 'ngiuventu',
mo', ppe' mie seriu, su' na dilizia...
d'ille distinguere puozzu 'u sapure
ppe' longa pratica, 'nde sacciu cchju'!
Dunca, i peccati ch'aju d'e fimmine
schette o scattate, (11) janche o brunette,
criepi la 'mbidia su veniali.
Vue, chjni 'e scrupuli, gridati: Scandali!
ma ve sucati, cumu sanguette,(12)
l'arritta-tonici (13) dei speziali!
Musci e ra-critichi, forficijatime,
'sti viersi grassi dei mie vird'anni
- duci peccati d''a giuventu; -
ma ricordative ch' 'e 'na cummedia
la vita, chjna de 'nganni e affanni,
e chin'e' musciu, nun vale cchju'!
- Michele Pane -
O cime d'uomini, musci e ra-critichi, (1)
lestu li fuorfici buonu affilati
e pezzijatime senza piata';
io nun ve circu misericordia
si me cumpiessu li mie "Peccati"
sinceramente, ecculi cca':
M'accusu d'essere nu veru arcissimu (2)
santu diavulu "ppe le gunnelle"
- ma 'un mi 'nde scuornu ne' pientu mai -
pperchi' a 'sta povara vita le fimmine
sule hannu datu l'ure cchju' belle:
lu riestu e' statu guai supra guai!
Ppe' le gunnelle, senza scartoffia, (3)
- ch'e' vostra grolia - sugnu restatu
cumu ramingu cane livrieri;
sinno', pardicina, (4) cumu vu' autri
a st'ura forradi (5) nu...liccacatu, (7)
'ncenzatu e tutti ccu' llu 'ncenzieri.
E mo' e gunnelle, care e simpatiche,
puru me tantanu a 40 anni
- chi gia' me gravanu supra li cuosti; -
ma io l'anni 'e carculu n'amata chjrica, (
ca ppe' puntillu, cuntra i malanni,
tiegnu 'nu baculu (10) de li cchju' tuosti.
E si le fimmine - 'nstostate o tennare -
e dd'ogni taglia, d'ogni culure
fozeru 'a smania mia 'ngiuventu',
mo', ppe' mie seriu, su' na dilizia...
d'ille distinguere puozzu 'u sapure
ppe' longa pratica, 'nde sacciu cchju'!
Dunca, i peccati ch'aju d'e fimmine
schette o scattate, (11) janche o brunette,
criepi la 'mbidia su veniali.
Vue, chjni 'e scrupuli, gridati: Scandali!
ma ve sucati, cumu sanguette,(12)
l'arritta-tonici (13) dei speziali!
Musci e ra-critichi, forficijatime,
'sti viersi grassi dei mie vird'anni
- duci peccati d''a giuventu; -
ma ricordative ch' 'e 'na cummedia
la vita, chjna de 'nganni e affanni,
e chin'e' musciu, nun vale cchju'!
- Michele Pane -
_________________
Chi ha il coraggio di ridere è padrone del mondo.
- Giacomo Leopardi-

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

Asprumunti
Non 'ndavi cchiù restuccia a la campagna
ora chi agustu bampa la marina;
o pecuraru, re di la muntagna,
dassa lu chianu e pigghia la pendina.
'Nta na bertula menti pochi pani,
cunta e ricunta pecuri e muntuni,
'rringa la mandria avanti cu li cani,
arretu vanci tu cu lu bastuni.
E camina, camina, pecuraru.....
sarta li timpi e passa li ghiumari:
cu sapi quantu tempu t'aspettaru
li cosi chi dassasti a li pagghiari!
Non ti fermari, sèguita la strata,
fina ca non arrivi a 'nu strapunti,
d'undi 'nu munti, arretu 'na votata,
jisa la testa e scombogghia la frunti.
Vicinu a tia 'na stroffa di zappini
a lu surinu li capiddhi sprundi;
e poi luntanu chi non pari fini
lu celu cu lu mari si cunfundi.
Persu 'ntra l'aria, all'occhi toi davanti,
Asprumunti ti guarda e resta mutu:
pari 'nu vecchiu, pari 'nu giganti,
pari 'nu santu. Fanci lu salutu!
Dinci: <
santu Asprumunti: si luntanu jia,
surda era l'aria e la terra sulagna.
Ma ora chi ti viju, e la to' buci
mi porta li carizzi di lu ventu,
fazzu lu signu di la santa cruci,
e a l' umbra tua
mi curcu e mi ddormentu>>
E dormi, dormi, ca lu sonnu veni,
dopo vintiquattr'uri di caminu.
E non nci faci nenti si non teni
'nu matarazzu musciu e 'nu coscinu.
Quandu nci su li fogghi di la serra,
e 'nta li fossi non luci lu jelu,
non ndavi lettu megghiu di la terra,
non c'è suffittu megghiu di lu celu!
- Napoleone Vitale -
_________________
Chi ha il coraggio di ridere è padrone del mondo.
- Giacomo Leopardi-

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

I Trafacceri
(davanti)
Ca comu hjiu ppe ma veniti a st'ura?...
Mamma, cchi onori, prestu, favuriti...
Permettíti ma furnu sta custura...
E 'a gnura Grazza comu sta?...Diciti...
Madonna, eu puru sugnu sutta cura,
Ca vui de i mali mei cchi nda sapiti!...
Nu pocu e s'acqua virda ogne menz'ura
Dissa ma vivu 'u medicu Piríti...
Gesu', v'azati?... E chi fu, ndo Mbice' ?
Assettativi... (Ro, porta 'na tazza !)
Ma vi pigghjati nu pocu e cafe'...
Tutt'a 'na botta! Mamma mia, chi prescia!...
Salutatimi tantu 'a gnura Grazza...
Ma vena ma mi trova appena nescia! ...
(darretu)
Duv'esta cchi bottija menzijornu
E fannu a st'ura visiti a li genti...
Certi persuni, Ro', perdiru 'u scornu...
Tantu da fama mi sbattanu i denti.
Guarda tu, nci volia s'atru talornu;
Quantu murrichi ti tocca ma senti,
Ha' fara ca 'on capisci ma i cuntenti,
Si nno daveru non t'i cacci 'e tornu!...
Mi dissa ca 'a mugghjera esta malata?!...
Idda mi sta c'assimigghja 'na boja
Ca cchi nci manca a chidda sgaddoffata!?...
M'arricordavi...Prestu ppe ma scura...
Mamma, disgrazia cchi mi vinna oja ! ...
Don Vicenzu, esta 'u capu jettatura !...
(Giovanni Patari)
_________________
Chi ha il coraggio di ridere è padrone del mondo.
- Giacomo Leopardi-

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Re: Poeti calabresi

Nta 'stu paisi 'nc'esti sulu 'a piria
'Nta 'stu paisi 'nc'esti sulu 'a piria,
'a strufuttenza fissa, a 'grandi bboria;
n'ta 'stu paisi cunta sulu a 'mbiria,
pirciò non sunnu tutti chi cicoria...
Erba nana ed amara, erba pirduta:
senza mâ provi, 'a ggiùrichi â viruta;
e cca, sarbu a carcunu di ll'affritti,
su' tutti storti ammanicati ddritti!
Nani su' iddi e vonnu a tutti nani;
nci vannu terra terra, peri e mmani;
e, pâ malignità bbrutta e superba,
cca non crisci chi erba, erba, erba...
Arburi?... Si ccarcunu 'ndi sciurisci,
'nci minunu petrati non mmi crisci...
Arburi, nenti!, comu all'âtri baandi,
ch'unu s'asciala chi mmì viri randi!...
Ambatula tu fai.. Rresti cu 'ngagghiu...
Si senti sempri chi 'nc'è fetu d'agghiu...
Cca 'a fortuna non varda a ccu' s'annaca,
ma passa ammenzu all'erba mi 'nci caca...
Paisi d'erba i ventu' e non di pianti:
va facitila a 'n culu tutti quanti!
Si 'nc'esti 'nu cartellu aundi rici:
“Sti 'ggenti tra di iddi su' nnimici!”
Nimici i cui? Oh, frabbica di storti!
Sunnu sulu nimici da so' sorti!
Nimici d'iddi stessi pi ppuntiggiu,
e i cchiù fissa dû mundu sunnu a Rriggiu!
- Nicola Giunta -
_________________
Chi ha il coraggio di ridere è padrone del mondo.
- Giacomo Leopardi-

Admin- Admin
- Numero di messaggi: 3851
Data d'iscrizione: 08.09.08
Località: Mare Nostrum

Pagina 1 su2 • 1, 2 
Permesso del forum:
Non puoi rispondere agli argomenti in questo forum




